Izvoarele medievale despre vlahii din Balcani și Carpați, secolele X–XIV, citite critic.
În 1224, coloniștii germani din sudul Transilvaniei primeau dreptul de a folosi „pădurea vlahilor și a pecenegilor” împreună cu vlahii și pecenegii. Ce este această silva Blacorum et Bissenorum? Nu un stat și nici o graniță, ci o pădure cu ape asupra căreia regalitatea reglementa drepturi comune de folosință.
În 1066, vlahi, bulgari și oameni din Larisa și Trikala se ridicau împotriva unor noi sarcini fiscale. Relatarea lui Kekaumenos este cea mai amplă descriere din secolul al XI-lea a unor comunități numite explicit vlahi. Ce fel de comunități descrie? Nu păstori fără așezare la marginea imperiului, ci oameni cu conducători, fruntași cu proprietăți și legături urbane și transhumanță organizată, integrați în Imperiul Bizantin.
În 1247, regele Ungariei le dădea cavalerilor ioaniți pământuri și venituri la sud de Carpați. Actul numește voievozi și cnezate vlahe, dar nu desenează „cinci formațiuni politice”. Ce spune, de fapt, textul?