Strada Zidului: ce au găsit arheologii la fortificația Orașului de Jos

În 2010, în zona străzilor Zidului și Ocnei din Sibiu, urma să fie introdusă o conductă de gaz. Locul era chiar lângă Turnul Pielarilor, numit în documentația arheologică Turnul Mic al Pulberăriei, așa că lucrarea a fost precedată de o cercetare preventivă, adică de o săpătură făcută înainte ca șantierul să distrugă straturile din pământ. Doi ani mai târziu, reabilitarea străzii a permis continuarea cercetării. Întrebarea pe care o pun aceste săpături este: ce au documentat, de fapt, despre apărarea Orașului de Jos și cât de sigur putem spune în ce ordine au fost ridicate zidul și turnul?

Zidul de incintă

Sub stradă au apărut fundația și segmente ale zidului de incintă, adică ale inelului de ziduri de apărare care înconjura Orașul de Jos. În cele două secțiuni deschise în 2010 (șanțurile de săpătură), zidul avea o lățime de 1,90 m și, respectiv, 1,80 m^[1]. Potrivit cronologiei publicate de municipalitate, Orașul de Jos a fost inclus în a patra centură de fortificații a Sibiului în 1457^[5]. Prima incintă a fost documentată în Piața Huet, despre care am scris în articolul despre rotondă.

Un teren mlăștinos

Săpătura a arătat și cât de dificil era terenul. Turnul a fost amenajat într-o zonă joasă a luncii inundabile a Cibinului: un teren mlăștinos, care a fost desecat, iar nivelul de călcare, adică suprafața pe care se mergea, a fost ridicat prin depuneri de pământ^[1].

Turnul: ce spune raportul și ce s-a scris după

Lângă zid, arheologii au cercetat Turnul Pielarilor. Raportul din 2010 descrie culoarul lateral prin care se intra în turn, urme lăsate de constructori, urme de incendiu, ceramică, oase și câteva fragmente de piese din fier. Concluzia lui despre turn este formulată prudent: nivelul de construcție al turnului este ulterior primelor construcții din material durabil din zonă^[1].

Ordinea exactă față de zid nu a putut fi urmărită până la capăt. Stratigrafia înseamnă citirea ordinii în care s-au depus straturile și s-au ridicat construcțiile, iar aici legătura dintre zidul coridorului și turn fusese întreruptă de scări moderne din beton. Autorii raportului adaugă că apartenența turnului la o etapă ulterioară de fortificare a zonei trebuie demonstrată de o cercetare ulterioară, extinsă^[1].

O formulare mai categorică apare într-un articol publicat în 2014 despre Turnul Pielarilor, care o atribuie cercetărilor arheologice: „aici, inițial, a fost doar un zid de apărare, turnul fiind construit ulterior anului 1457”^[6]. Interpretarea se potrivește cu observația din raport, dar raportul însuși nu o consideră încă demonstrată.

Nici data turnului nu este aceeași în toate sursele. Pagina de patrimoniu a municipiului indică anii 1475–1485^[4], iar Repertoriul Arheologic Național trece secolul al XIV-lea, alături de anii 1457, 1570 și 1638^[3]. De aceea nu dăm aici un an al construcției.

2012: traseul incintei

Reabilitarea străzii, în 2012, a permis urmărirea altor porțiuni ale aceleiași fortificații^{[2, pp. 178–180]}:

• un segment de zid pe aproximativ 20 m, în fața imobilului nr. 7 și a Liceului „Independența”;
• o poartă secundară, lată de circa 3 m, în dreptul magazinului Gama;
• o construcție cu latura de 9,50 m, pe care raportul o numește prudent „presupusul turn din fața magazinului Gama”.

Din pământ au mai ieșit o armătură curbată din fier, la 1,40–1,60 m adâncime, un cuțit de luptă curbat, posibil deformat, la 1,80–2 m, și oase de animale, între care maxilare de bovine și cepuri de coarne de berbec (miezul osos al cornului).

Raportul acestei campanii reunește trei intervenții: Poarta Ocnei, Strada Zidului și Strada Croitorilor. De aceea, contextul trebuie urmărit pe sectoare. Inventarul mai bogat de la Poarta Ocnei nu se mută automat pe Strada Zidului.

Au fost găsite monede?

Răspunsul are o limită precisă. Raportul publicat al cercetării din 2012 nu consemnează nicio monedă pentru sectorul Strada Zidului–Strada Croitorilor. Nici inventarul publicat pentru Poarta Ocnei, care cuprinde cuțite, pinteni, potcoave, cuie, balamale, ceramică și piele, nu include monede^{[2, pp. 178–180 și anexa 8, p. 268]}.

Concluzie

Cercetările de pe Strada Zidului au documentat fortificațiile medievale ale Orașului de Jos: zidul de incintă, o poartă secundară, un posibil turn și terenul mlăștinos, desecat și înălțat, din jurul Turnului Pielarilor. Despre Turnul Pielarilor, săpătura spune mai puțin decât s-a scris ulterior: turnul este mai nou decât primele construcții durabile din zonă, dar ordinea lui exactă față de zid și momentul construcției rămân de stabilit printr-o cercetare extinsă. Dacă Piața Huet arată centrul medieval al orașului, Strada Zidului îl completează dintr-o altă perspectivă: marginea defensivă și infrastructura Orașului de Jos.