Rotonda din Piața Huet și căutarea centrului de putere al Sibiului timpuriu

Sub pavajul Pieței Huet, în jurul Bisericii Evanghelice, arheologii au găsit una dintre cele mai neobișnuite construcții ale Sibiului medieval: o rotondă, adică o clădire cu plan circular. Numele german al orașului, Hermannstadt, păstrează numele unui Hermann, iar de aici s-a născut o imagine puternică: rotonda ar fi fost capela unui senior, poate chiar a lui Hermann, iar alături i-ar fi stat reședința. Imaginea ridică o întrebare reală: unde se afla centrul de putere laic al Sibiului timpuriu, și cât din el mai poate fi găsit astăzi?

Terasa Huet: centrul ecleziastic și fortificat

Pe terasa Huet s-a format unul dintre cele mai importante nuclee ale Sibiului medieval timpuriu: centrul său ecleziastic și fortificat. Prima atestare documentară relevantă a Sibiului, din 1191, nu vorbește despre un oraș, ci despre o instituție bisericească: prepozitura Sibiului (praepositura Cibiniensis), confirmată de papa Celestin al III-lea. Data nu marchează fondarea orașului. Arată doar că, la acea dată, comunitatea coloniștilor avea deja o organizare ecleziastică proprie.

Săpăturile din piață (1994, 1999–2002 și 2005) și monografia publicată de Daniela Marcu Istrate în 2007^[7] descriu un ansamblu dominat de clădiri religioase și de morminte: o bazilică romanică sub actuala biserică gotică, capele, prima incintă de zid și un cimitir cu 1.833 de morminte cercetate^[2][3][6]. Cercetările din interiorul bisericii, din 2018–2021, au lămurit bazilica romanică^[4].

Rotonda: ce s-a găsit

Rotonda are un diametru interior de aproximativ 7,2 m și ziduri groase de circa 0,90–1,20 m^[2]. În mijloc avea un stâlp central. Pardoselile s-au refăcut de mai multe ori, iar intrarea era pe latura de vest. Spre vest se adăuga un compartiment aproape pătrat, de circa 5 × 5 m la exterior, pe care Daniela Marcu Istrate îl numește nava rotondei: după observațiile ei, cele două părți au funcționat împreună și au fost construite odată sau la scurt timp una după alta^{[7, pp. 44–47]}.

Cea mai cunoscută interpretare o vede ca pe un edificiu religios cu un nivel inferior de tip criptă. Într-o fază ulterioară a devenit mausoleu sau osuar (în germană Karner), adică un loc în care erau strânse osemintele morților.

Două lecturi ale aceleiași clădiri

Pentru ce a fost ridicată la început? Aici istoricii nu cad de acord.

Zeno-Karl Pinter o interpretează ca pe o capelă seniorială dublă, integrată unei curți senioriale fortificate^[5], și ia în calcul inclusiv legătura cu Hermann, posibilul locator al așezării, adică cel care a organizat colonizarea ei. Daniela Marcu Istrate exclude explicit funcția de capelă a unei curți senioriale, dar și pe cea de biserică parohială, pentru că alături exista deja o biserică destul de mare pentru comunitate. Ea păstrează două interpretări: capelă de cimitir, pentru slujbele funerare, sau baptisteriu, transformat ulterior în osuar. Un detaliu înclină pentru ea balanța spre baptisteriu: rotonda ar putea fi capela medievală „Sfântul Ioan (Botezătorul)”^{[7, pp. 47–49]}.

Diferența are urmări. Dacă interpretarea seniorială e corectă, atunci în apropiere ar fi trebuit să existe și o reședință, un ansamblu legat de centrul de putere. Dacă rotonda a slujit cimitirului, întrebarea despre reședință rămâne la fel de interesantă, doar că nu mai pornește de la capelă.

Unde ar fi putut sta reședința

Mai multe construcții din Piața Huet au fost puse în legătură cu o posibilă reședință. Niciuna nu o confirmă.

Compartimentul vestic al rotondei a fost și el pus în discuție, pentru că e prea mare pentru un simplu portic. Pentru Daniela Marcu Istrate însă el este nava edificiului, construită odată cu rotonda și folosită împreună cu ea. Pentru o funcție domestică nu există indicii arheologice.

Turnul vestic al bazilicii romanice a stârnit o dezbatere reală: era turn al bisericii sau o construcție la început independentă, poate chiar un donjon, adică un turn fortificat de locuit? Cercetările arheologice recente din interiorul Bisericii Evanghelice au adus date suplimentare privind planimetria bazilicii romanice și relația ei cu zona turnului vestic^[4]. O funcție separată de locuire nu a fost demonstrată până acum. Pentru o soluție definitivă ar fi necesară o cercetare mai completă a fundațiilor turnului și a felului în care straturile lor se leagă de bazilică.

„Construcția nr. 1” este o fundație mică și fragmentară. Interpretarea ei rămâne incertă: caracterul fragmentar nu permite deocamdată o reconstituire sigură, iar dimensiunile publicate nu justifică eticheta de turn de locuit.

La prima incintă nu au fost identificate fără echivoc turnuri construite odată cu zidul.

Hermann: un nume într-un toponim

Într-un document din 1223 apare forma Villa Hermanni, un toponim care păstrează numele personal Hermann. Urmează Hermannsdorf și apoi Hermannstadt, forme succesive care păstrează același nume și însoțesc transformarea așezării timpurii, încă preponderent rurală sau preurbană, în orașul medieval. Documentul nu ne spune însă cine a fost acel Hermann și nici dacă mai trăia când a fost scris actul.

Că Hermann ar fi fost fondatorul sau locatorul așezării e o ipoteză a istoricilor, nu o informație din document. Comiții Sibiului au fost funcționari regali reali în secolele XIII–XIV, dar sursele folosite aici nu arată că Hermann a fost unul dintre ei.

Concluzie

Rotonda din Piața Huet nu ne-a dat încă locuința lui Hermann și poate că nici nu a aparținut vreodată unui senior. Ne arată însă că, în primele faze ale Sibiului medieval, aici exista deja o arhitectură neobișnuită, un cimitir important și o concentrare evidentă de autoritate religioasă. Dacă centrul puterii laice se afla chiar alături, sub clădirile de astăzi, sau în altă parte a așezării timpurii rămâne o întrebare deschisă. Iar tocmai această întrebare face din Piața Huet unul dintre cele mai interesante dosare arheologice ale Sibiului.